Menu
Your Cart

OmCreion

 

Povestea din spatele brandului.

 

Totul a început cu un creion și a continuat cu pasiune, talent și educație artistică.

În lumea creației creionul este o unealtă importantă iar în mâna unui OM cu experienă, aptitudini și know-how se creează, transformă și înfrumusețează realități pentru ca fiecare iubitor de artă să primească produse unice realizate cu profesionalism, îndemânare și dragoste pentru artă.

Explorăm viața de zi cu zi în culori și forme, totul pentru a crea și promova creații artistice căt mai diverse bazate pe pictură și desen; produse print, produse personalizate și creații unicat, realizate pe suporturi diverse, de la hârtie la lemn, ceramică, sticlă, material textil și multe altele.


Cine este OMcreion ?


Dacă te întrebi cine e, ea este Oana, un om care are darul de a-și creiona universul intern într-un înconjur de pasteluri, culoare, viață cu bune și cu rele.


Dacă te întrebi ce face, atunci răspunsul ar fi că transformă realități.


Dacă te întrebi cum face asta, te-ai întreba în van, căci un artist trebuie sa aibă secretele sale.


De ce "trebuie"? Că d-aia e artist.


Te invit cu drag și curiozitate să descoperi OMcreion. Te invit s-o descoperi pe ea.



Oana Micu - artist vizual și designer


Pentru mine, arta reprezintă cel mai firesc și natural lucru. Primii pași în tainele acesteia au fost făcuți încă din copilărie, începând cu prima foaie mâzgălită cu creionul chimic al bunicului și au continuat în paralel cu bucăți de bca și cărămidă, pe asfaltul din parcare dar și din jurul blocului unde locuiau bunicii.

De aici și numele proiectului, Omcreion, pentru că reprezintă cea mai dragă perioadă dar și instrumentul cu care mi-am descoperit pasiunea pentru artele frumoase; indiferent de tehnicile și domeniile artistice pe care le-am experimentat de-a lungul timpului, la baza lor au stat dragostea pentru desen, iar orice proiect, schiță sau concept au început tot timpul cu un creion.


Am început studiile artistice în liceu și le-am continuat la Universitatea Națională de Artă București - licență și master la secția design vestimentar.Am ales designul vestimentar din simplul motiv acesta reprezintă pentru mine cea mai vizibilă formă în care o pictură sau o compoziție poate prinde viață și ajungi sa o vezi, practic trăind cu omul care o poartă, nemaivorbind de faptul că de-a lungul copilăriei am tăiat rochia de mireasă a mamei, rochiile de seară ale bunicii, perdele,cearceafuri și multe altele, evident pentru că aveau nevoie de alt design sau îmi trebuiau materiale de calitate pentru rochiile de seară ale păpușii.

În timpul liceului am participat la multiple expoziții de artă plastică și tabere de creație cu grafică, pictură și artă conceptuală, iar în timpul facultății am participat la expoziții de grup cu instalații și performing de costum.


De-a lungul timpului viața mea a fost și este formată din studiu și multă practică artistică, de la grafică la pictură murală (pictură religioasă), la design vestimentar si numeroase colaborări cu diferite case de modă la design grafic - ilustrații de carte, identitate vizuală, la predat cursuri de pictură și desen, toate au avut și au la bază desenul și pictura care au fost și vor rămâne tot timpul o prioritate.


OM Creion

Dragă om, 

            Am sa-ți povestesc cum a început, că nu mă pot abține.

            Nu disting dacă vei întelege, dar nu ma împiedica sa-ți spun, caci teama ca s-ar putea uita mă sperie mai aprig.

            Sunt un simplu din mulțime, am aflat din ntamplare. L-am cunoscut pe OM. Internul său m-a cuprins, m-a umplut cu un conținut straniu, perfect aliniat cu ceea ce  nici nu mai stiam că sunt.

            Dacă vrei o poveste cu un singur final, uită-te in alta parte!

          Nu sta aici daca nu vrei să simti!

            Totul s-a născut pentru el, cum se nimereste să înceapă pentru toti.  Din vibrație. Din copil.

            Pleacă dacă vrei sa uiti de tine și nu-ți propui să-ti aduci aminte!

            Indepartează-te cat înca mai poți, stimate, ca tin la tine si nu vreau sa te prindă dorul de sine… E periculos si fară drum de intoarcere. Te vei încapatana, apoi, să te descoperi cu același entuziasm precum aventurierul care vânează comorile apărate de flacări și pizme.

  Iti mărturisesc tot, deși e și secretul firii mele.

            Iți mai spun o dată, du-te, mi-e groaza să afli, mi-e groază să ramai.

            Dar, dacă stai… Alege tu un sfarsit, eu l-am ales pe al meu și-l declar:

            “Te iubesc, OM sensibil. Fii mai liber să fii, mai aproape de noi!”.

            Cat despre tine, cel caruia urmează sa-i spun, e mult prea tarziu acum.

            Te invit să privești sincer cum a fost, ce și cum.

                                                                                                                                    Cu emotie,

                                                                                                                                                            …

            Pe cand penița și cerneala aparuseră, totuși, într-un înconjur în care oamenii nu mai puneau preț pe grafit, un anume creion pașea distant de aceasta, manuit cu pasiune, spre amintirea genezei.

            Emoție. Transă. Mireasmă a firii. Ce se simte și numai se simte. Instinct. Albul si negrul a ceea ce este, de fapt, la baza lucrului tau si al meu. Culoarea, pastelul de cum facem să fim, stăngaci și hazliu, fară sens, fară nerv aparent.

            Creionul scrijelea anevoie, ici și colea, fara sa simta ce și cum dregea, posedat de-o dorință temeinică de a se termina. Nu putea ști ce avea sa se intample, după ce-și sfârșea cursul firesc, după ce rămânea fară rost.

            Fară voi, iubire, tristețe, extaz, nostalgie, cunoațtere, dramă, intens, lacrimă, patimă, zâmbet, privire, atingere, râs, zgomot și liniște, pace si ură… vara este la fel de rece ca iarna. Apoi, iarna e și mai rece.

            Zgâria foaia, cu sau fară bagare de seamă, pană ce-și tocea vârful. Cuprins de bucurie, universul intern desena pe perete, hârtie si pânză, pe tot ce prindea în a sa cale.

Așa fu, pană intr-o zi.

            Arta e sunetul sinelui. E culoarea ecoului surd, dinauntrul ființei. E necriptată, nu are cum să fie altfel.

            S-a stins dintre noi creionul, caci bietul s-a tras pană la moarte. A ramas individul, cautând nebun un grafit. Din pacate, era ultimul- parcă, din casă.

            Perfidele cuvinte împachetează cu mult sarm simțirea, dar, nici gand ca-i la fel pentru toti. Chiar deloc. Arta, in schimb,  nu minte atat de mult, ca să fie. Arată, mai degraba, cât de mari sunt zidurile intre noi și taie dureros în morgana legăturii, precum intim unește fapturi, cu mască sau fară.

            Iși caută instrument, așa cum iși caută omul iubirea, cu disperare-uneori. Cum iși închipuia individul creionul, nu-mi pot explica. Poate ca-și dorea sa-l forțeze peste masură,  să creeze ceva trainic din dansul, ceva ce nu piere în negura timpului.

            Puțini știu a spune cum anume, concret, absolut, ne purtăm interiorul în felurite clipe. Arta ne prinde călduros inima-n mană, slabindu-ne pofta vorbirii. și sangele clocota mai lin, ea tare ne așează. 

            Putea parași creionul? Grafit suntem toți. Începem, ne scriem, murim. Creion este suflul și murmurul vieți, iar foaia e timpul meschin…

            El stă sa ne aștepte, să mergem spre poarta uitarii,

            Ne minte că suntem mai trainici ca zorii,

            Dar, nu ne lasăm, ne apucă fiorii.

            Schimbăm creionul, clepsidra se încinge,

            Atâta nisip, nici ea nu cuprinde.

            Falsam un sfarșit, pe moment-nu se prinde.

            Mai facem o foaie, o panză, ne vindem,

            Ne seceră tamp cruntul fir

            Și ne stingem…

            Dragă …,

            Îl simt și acum venind spre mine, ca un partener de tangou. Un pre-amor fierbinte, un surâs plin de dorința, de vervă. Imi dictează mișcarea printr-un șarm debordant. Curios, dar incerc să-i fac față. Mă invită la dans, îi simt mâna pe șolduri si calmul isteric mă inspiră să stau.

            Cu atata mândrie, încredere în sine, îmi cere prin fapte să fac niște pași mai suavi.

            Vinul ne curge prin venele aspre, caci rosu se simte, mai aprins decăt sângele molcom.

            Acum, e devreme… Se cantă “ A distance there is”. Dar, revine. Și lucrul, apoi, mă orbește de mine. Mă face să-i dau ființa-n neștire, să muncesc, să-l sculptez, să devină nemurire.

            Amor? Nu mai am, că-i dau tot.

            Artei. E un “el”, nu o “ea”.

            Are rost.

 

                                                                                                                        Cu sinceritate,

                                                                                                                                                OM.”

 

                                                                                                                                     Gyges Jr A

 

We use cookies and other similar technologies to improve your browsing experience and the functionality of our site. Privacy Policy.